Un nou inceput!

Salut! Acesta este primul meu articol şi cu această ocazie mă voi prezenta. Mă numesc Raul, nu are rost să zic anii, pentru că nu contează, părerea mea. Acesta este primul meu blog din viaţa mea. De ce mi-am făcut un blog? Am să vă răspund mai tărziu. Acum aş prefera să vă împărtăşesc nişte hobby-uri de-ale mele. Întotdeauna mi-a plăcut să spun lumii ce îmi place. Păi, mersul în drumeţii cu bicicleta, pentru mine, e ceva sănătos, dar evident nu o fac doar pentru asta. Este plăcut să tot pedalezi şi să oboseşti. Eu fac drumeţii prin sate, dar nu aşa de departe şi prin păduri. Să mergi pe drum uitându-te în spate în faţă şi să vezi cât ai parcurs fără să îţi dai seama, pentru mine, e uimitor. "Pot şi mai mult! Şi voi reuşi să ajung unde mi-am propus!". Îmi spun întotdeauna afirmaţia asta, pentru că, mă încurajează. Este relaxant să mergi prin păduri cu bicicleta. Este  relaxant privind din mers frunzele copacilor, copacii, iarba, tot ce te înconjoară. Şi să faci o pauză să te odihneşti în mijlocul naturii, bând apa rece din rucsac şi să mai stai şi lângă o privelişte minunată, pe un deal, să vezi pădurile dese şi alte dealuri şi multe oi care pasc, este minunat. Pentru mine, este o frumuseţe a României. Mai ales că este şi linişte şi auzi cum latră câinii din depărtare, păsările care cântă şi ciocănitoarea care încearcă să îşi scoată hrana din scoraţa copacilor. Să trecem la un alt hobby. Îmi place citesc. Dintr-o dată. Înainte citeam foarte rar, deoarece mi-era lene ( sunt leneş de felul meu ), dar am ajuns la liceu, şi am dat de o colegă care mi-a schimbat şi modul de gândire şi modul de purtare. I-a luat vreun semestru ca să mă convingă să citesc, deoarece, cititul te ajută atât în vocabular cât şi în dezvoltarea minţii. Şi datorită ei, creierul meu evoluează. Şi îi mulţumesc! Un alt hobby este de a fi enervant. Această trăsătură am moştenit-o de la tata. Şi nu pot să mă las aşa de uşor. Este ca un drog, ca o ţigară. Dar fac acest efort nu numai pentru oamenii din jurul meu, ci şi pentru mine, că sunt conştient. Bun. Nu vreau să vorbesc prea mult de trăsătura asta. Să trecem la căţeluşi. Deci, ador căţeluşii! Sunt viaţa mea. Am adus o grămadă de căţeluşi acasă, deoarece, mi-era milă de ei că sunt abandonaţi şi neajutoraţi. Am avut 3 căţeluşi. Primul a fost găsit când aveam 2 ani. La sfârşitul lunii decembrie în 2014, s-a înălţat la ceruri. Am suferit mult. Al doilea, l-am salvat, adică am salvat-o (era fetiţă) dintr-un cartier plin de câini maidanezi. Era încolţită. Mi'era puţin frică de acei maidanezi, dar am înfruntat. M-am gând la afirmaţia: "Fă ceea ce ţi-e frică să faci!". Am luat căţeluşul şi am fugit acasă, dar după câteva luni, bunicul a decis să o ducă departe de mine. A lăsat-o la un ciobănaş. Mi-a povestit că atunci când l-a văzut pe acel ciobănaş, a fugit direct la el. Cred că credea că sunt eu. Am plâns mult, dar m-am gând că va fi mai fericită în natură. Şi după 2 ani, am găsit căţeluşul minune. Maya! Am găsit-o pe malul unui râu. Era atât de mică precum un pachet de Milka  Choco Jaffa. Şi am adus-o acasă. Pe parcursul creşterii, inteligenţa ei se dezvoltase. Este foarte deşteaptă, dar obraznică. Şi aş fi putut sa spun mai multe despre ea, însă nu vreau să lungesc articolul. 
Un alt hobby. Acest hobby este unul nou. Am început să scriu. Şi tot datorită colegei mele, scrisul meu evoluează şi el. Este prima mea carte. Şi vă voi da link-ul în articolul următor. Acum vreau să îmi iau rămas bun. Înainte de a face asta, aş prefera să primesc nişte comentarii sincere... şi nişte sfaturi legat de căţei. Doar dacă vreţi. Ne vedem în articolul viitor. Să "nu" aveţi o zi bună! :)))

                                                         Maya <3

P.S. Să vă răspund la întrebare! UITAŢI DE ACEA ÎNTREBARE!! :))