Oraşe de hârtie

Paper towns! Un film excepţional de 20 Century Fox, captivant şi amuzant. Filmul este creat după cartea Oraşe de hârtie de John Green, publicat în 2009. Este vorba despre o fată şi un băiat: Margo şi Quentin. Cei doi s-au cunoscut când aveau 9 ani într-un cartier numit Jefferson Park din Orlando, Florida. S-au împrietenit repede şi ieşeau aproape zi de zi cu bicicletele. La un moment dat, cei doi micuţi au găsit un cadavru; însă Margo nu s-a lăsat atât de uşor până ce nu a aflat tot despre acel om mort. Margo era o fată frumoasă, rebelă şi plină de mistere, pe lângă Quentin - era un băiat cuminte care nu făcea faţă misterelor şi aventurilor. Dar anii trec,  era ultimul an de liceu, iar balul se apropiase. Dar Margo şi Quentin s-au îndepărtat, nu mai comunicau, până într-o noapte. Margo a apărut în camera vecinului său. Margo avea 9 lucruri de făcut în acea noapte şi avea nevoie de Quentin pentru asta. Cei doi pornesc în aventura lor palpitantă şi se îndreaptă către casele prietenilor ei. Margo s-a răzbunat pe fiecare dintre aceştia din diverse motive menţionate în film şi în carte. Se făcea dimineaţă, iar Quentin trebuia să meargă acasă. Şi-a luat rămas bun de la Margo, pretinzând că o va vedea ziua următoare la şcoală, dar nu se aştepta că acea noapte a fost ultima dată când a văzut-o. Apoi, Quentin, observând absenţa lui Margo, l-a dezamăgit. Însă a găsit nişte indicii. Margo lăsa întotdeauna indicii. El şi prietenii lui Radar şi Ben o caută în diverse locuri terifiante. Dar după câteva întorsături, căutări, calcule, găsesc ruta parcursă de vecina lui.

Quentin, prietenii lui şi încă două fete pleacă în căutarea lui Margo. Se pare că se aflase într-un orăşel inexistent, numit de Margo ca şi un Oraş de hârtie din statul New York. Timp de 21 de ore călătorind cu maşina se ivesc nişte obstacole. Dar din fericire Quentin o găseşte pe Margo în acel orăşel Agloe, dar Margo nu se întoarce înapoi împreună cu Quentin. Spune că Agloe este oraşul ei, o reprezintă. Un oraş de hârtie pentru o fată de hârtie. Margo rămâne, iar Quentin pleacă acasă în Orlando. 
________________________________________________

Eu, sincer, ador şi filmul şi cartea. Este o poveste captivantă. O aventură plină de peripeţii. Cartea este excepţională şi o recomand fiecăruia. Merită! 

"Lui Margo i-au plăcut dintotdeauna misterele. Şi ţinând cont de ceea ce a urmat,mereu m-am gândit că a iubit atât de mult misterele, încât a devenit ea însăşi unul." - Paper Towns, John Green --- Secvenţa mea favorită!

Mc! Peste tot Mc!

 

:)) Salutare! În acest articol voi vorbi despre minunata mâncare Mc Donald's! Dar, întâi, aş dori să vă dau nişte informaţii, nişte spoiler-e din cartea mea. Este prima mea carte, aşa cum am menţionat în articolul trecut! Este o carte de dragoste! Din câte îmi amintesc nu cred că v-am spus că mie îmi place romantismul şi drama. Păi acum tocmai aţi aflat. Este vorba despre un băiat şi o fată. "Marea dragostei". O poveste despre două persoane care îşi unesc vieţile datorită unei întălniri ciudate, dar terifiante. Urmăreşte şi tu prin ce peripeţii trebuie să treacă Sol şi Emanuel ca să fie fericiţi împreună!  Aici aveţi link-ul:  https://www.wattpad.com/story/61057296-marea-dragostei . Bun. Să trecem la principalul subiect. Mc Donald's! Un local fast-food. Aţi auzit, evident, că mâncărurile fast-food nu sunt sănătoase. Sunt conştient de asta, dar hamburger-ul şi cartofii aceia prăjiţi sunt atât gustoşi încât aş trăi pe o insulă Mc Donald's. De ce ador Mc Donald's? Ador, deoarece, chifla este foarte pufoasă şi fină, carnea este extraordinară, referindu-mă la carnea de pui, iar sosurile sunt atât de dulci de parcă ar conţine 1 tonă de zahăr. Despre feliile de castraveţi muraţi, nu am ce să zic. Ăia nu îmi plac. Pe lângă hamburger şi cartofii prăjiţi, merge foarte bine şi o doză de Cola. Cola este băutura mea preferată. Dar, de câteva zile nu mai consum, deoarece, am citit pe internet că, de exemplu, într-o doză este introdus 10 linguri de zahăr şi poţi face chiar şi diabet. În afară de diabet, osele ţi se strică, nu te mai dezvolţi, pentru că, atunci când Cola intră în sistemul tău, aşa se duce şi Calciul. Calciul care te ajută în întărirea oaselor, acesta se duce, îl elimini. Şi de când am aflat, m-am lăsat. Bine... nu pot să rezist fără să gust, dar mi-am propus să beau ocazional: la nunţi, la cineva, la zi de naştere, etc. Cu un drum, v-am şi informat de daunele ce cauzează Cola. În fine. Sper că vă ajută cu ceva această informaţie. Am auzit o dată că acea carne din hamburgher conţinea nu ştiu ce oase şi resturi de oameni sau ceva de genul. Când am auzit asta, am simţit că mor de râs. Evident, nu crezusem aşa ceva, dar nici în prezent. Sfatul meu ar fi să vă lăsaţi de fast-food-uri (de parcă o să băgaţi de seamă) :))) Încerc să vă conving pe voi şi nu reuşesc să mă conving pe mine de a mă lăsa de Mc. :)) Din partea mea faceţi ce vreţi! Nu ştiu ce m-a apucat să scriu acest articol, dar asta este opinia mea despre Mc Donald's.  Din fericire, pe Terra, există mii de Mc-uri, ceea ce mă bucură. Concluzia: mâncaţi Mc-uri până ce mai trăiţi!!! Eu aşa voi face! :))))) We'll see in the next article. Poftă bună la Mc. ;)

Un nou inceput!

Salut! Acesta este primul meu articol şi cu această ocazie mă voi prezenta. Mă numesc Raul, nu are rost să zic anii, pentru că nu contează, părerea mea. Acesta este primul meu blog din viaţa mea. De ce mi-am făcut un blog? Am să vă răspund mai tărziu. Acum aş prefera să vă împărtăşesc nişte hobby-uri de-ale mele. Întotdeauna mi-a plăcut să spun lumii ce îmi place. Păi, mersul în drumeţii cu bicicleta, pentru mine, e ceva sănătos, dar evident nu o fac doar pentru asta. Este plăcut să tot pedalezi şi să oboseşti. Eu fac drumeţii prin sate, dar nu aşa de departe şi prin păduri. Să mergi pe drum uitându-te în spate în faţă şi să vezi cât ai parcurs fără să îţi dai seama, pentru mine, e uimitor. "Pot şi mai mult! Şi voi reuşi să ajung unde mi-am propus!". Îmi spun întotdeauna afirmaţia asta, pentru că, mă încurajează. Este relaxant să mergi prin păduri cu bicicleta. Este  relaxant privind din mers frunzele copacilor, copacii, iarba, tot ce te înconjoară. Şi să faci o pauză să te odihneşti în mijlocul naturii, bând apa rece din rucsac şi să mai stai şi lângă o privelişte minunată, pe un deal, să vezi pădurile dese şi alte dealuri şi multe oi care pasc, este minunat. Pentru mine, este o frumuseţe a României. Mai ales că este şi linişte şi auzi cum latră câinii din depărtare, păsările care cântă şi ciocănitoarea care încearcă să îşi scoată hrana din scoraţa copacilor. Să trecem la un alt hobby. Îmi place citesc. Dintr-o dată. Înainte citeam foarte rar, deoarece mi-era lene ( sunt leneş de felul meu ), dar am ajuns la liceu, şi am dat de o colegă care mi-a schimbat şi modul de gândire şi modul de purtare. I-a luat vreun semestru ca să mă convingă să citesc, deoarece, cititul te ajută atât în vocabular cât şi în dezvoltarea minţii. Şi datorită ei, creierul meu evoluează. Şi îi mulţumesc! Un alt hobby este de a fi enervant. Această trăsătură am moştenit-o de la tata. Şi nu pot să mă las aşa de uşor. Este ca un drog, ca o ţigară. Dar fac acest efort nu numai pentru oamenii din jurul meu, ci şi pentru mine, că sunt conştient. Bun. Nu vreau să vorbesc prea mult de trăsătura asta. Să trecem la căţeluşi. Deci, ador căţeluşii! Sunt viaţa mea. Am adus o grămadă de căţeluşi acasă, deoarece, mi-era milă de ei că sunt abandonaţi şi neajutoraţi. Am avut 3 căţeluşi. Primul a fost găsit când aveam 2 ani. La sfârşitul lunii decembrie în 2014, s-a înălţat la ceruri. Am suferit mult. Al doilea, l-am salvat, adică am salvat-o (era fetiţă) dintr-un cartier plin de câini maidanezi. Era încolţită. Mi'era puţin frică de acei maidanezi, dar am înfruntat. M-am gând la afirmaţia: "Fă ceea ce ţi-e frică să faci!". Am luat căţeluşul şi am fugit acasă, dar după câteva luni, bunicul a decis să o ducă departe de mine. A lăsat-o la un ciobănaş. Mi-a povestit că atunci când l-a văzut pe acel ciobănaş, a fugit direct la el. Cred că credea că sunt eu. Am plâns mult, dar m-am gând că va fi mai fericită în natură. Şi după 2 ani, am găsit căţeluşul minune. Maya! Am găsit-o pe malul unui râu. Era atât de mică precum un pachet de Milka  Choco Jaffa. Şi am adus-o acasă. Pe parcursul creşterii, inteligenţa ei se dezvoltase. Este foarte deşteaptă, dar obraznică. Şi aş fi putut sa spun mai multe despre ea, însă nu vreau să lungesc articolul. 
Un alt hobby. Acest hobby este unul nou. Am început să scriu. Şi tot datorită colegei mele, scrisul meu evoluează şi el. Este prima mea carte. Şi vă voi da link-ul în articolul următor. Acum vreau să îmi iau rămas bun. Înainte de a face asta, aş prefera să primesc nişte comentarii sincere... şi nişte sfaturi legat de căţei. Doar dacă vreţi. Ne vedem în articolul viitor. Să "nu" aveţi o zi bună! :)))

                                                         Maya <3

P.S. Să vă răspund la întrebare! UITAŢI DE ACEA ÎNTREBARE!! :))